B12&company finest

Si inca odata ma las ingropata in ruginiu,tacere de toamna,gust de tacere,viata fara gust….ma trezesc culcata langa palma ta si iti impor o clipa,inca odata imi esti dumnezeu,esti si tu si eu,daca as putea mi-as vinde sufletul pentru un minut limpede din tine,macar ca atunci cand voi reveni goala,fara suflet sau memorie va trebui sa ma murdaresc si eu de credinta lor absurda.In tot maratonul timpului graba  mea este prea deprimanta ca sa poata fii sustinuta de nimic,am nevoie de tine ca sa ma umilesti de nestiinta sa ma iubesti in 2 cuvinte,sa ma saruti in 3 randuri.cat de repede trebuie sa alerg doar ca sa stau in loc?unde ma pot ascunde de ziua de maine???mana ta si o privire de dincolo de cer  inca ustura,doare tot ce aveam,plang pentru tot ce am.durerea preda durere.Am invatat ca uneori viata se defineste doar prin ura,prin ura nascuta din prezenta absentei tale
Uneori ma arde apa rece,dimineatza,la dus,cand inca iti simt chipul langa mine,in oglinda,schitat pana la ultimul detaliu ca intr-un tablou vechi de nunta.Ma inciudez grozav cand ma intorc si imi gasesc perna asteptand sa fie strivita sub obrazul tau,imi pare cea mai cumplita asteptare.prezenta ta este un film intrerupt de tot felul de ganduri,iar scenele se transforma in fotografii alb-negru la fel ca sufletul meu,soarele devine patrat la fel ca privirea ta ……….

Fara tine, am inceput sa fac lucruri fara prea multe intelesuri, lucruri banale si prostesti,in curand o sa ajung ca si ei,normala si incapabila sa ating vreodata apogeul vre-unei lumi speciale.iarta-ma ca te-am rapit din odaia fiintei tale caci desi strimta,pavata de nonculori contrastante este calda si este a ta,insa am nevoie de o urma de trecut ca sa raman cum am fost iar tu esti singurul talisman pe care l-am primit vreodata,tu ai puteri magice,tu ma poti transforma in mine oricand,oricum,oriunde….m-am obisnuit sa te caut duminica in autobuz pentru ca acolo s-au ingramadit toate concluziile amintirilor noastre,defapt te astept,cautarea inseamna razboi iar eu nu stiu sa lupt.ma las uitat deseori la fereastra si caut chipuri cunoscute printre trecatorii de pe stazii.ma las uitat acolo si ma plimb prin tot orasul  cu mintea goala si fluturi in stomac.intepenesc pe un scaun mult prea uzat din prea mult dor si indraznesc sa eliberez trtristeti pentrru fiecare bucurie de-a lorsub forma de protest.de ce mai exisat zambete daca trebuie sa plangem pentrtu ele?si totushi…daca nu ar exista treptele fericirii ar fii o imensa plictiseala dar am fii scutiti de lacrimi.

mi-e dor de soapta ta,intelege odata mi-e dor sa te mai stiu iarashi si m-as multumi cu orice doar sa stiu ca e de la tine…u esti altfel in simplitatea ta complicata…esti voce si chitara,jupoi piele fara sa-ti murdaresti unghiile si iti imbalsamezi buzele cu dulce acrisor.rationalizezi iubirea cu usurinta si de cele mai multe ori cand o faci imi dovedesti cat sunt de inutila in lumea ta,intelege odata ca eu cu iubire ma hranesc si intelege ca infometarea mea nu va aduce cu sine decat o chitara fara voce,unghii negre,buze acre.Nu ma musca pana la sange!

 Vara esti un bronz viu atunci cand te saruta luna,cald si flexibil. Te lasi inundata de umbre ca nu cumva sa-ti pierzi gandurile,le tii strans doar pentru tine desi nu pare,minti cu nerusinare!stii sa-ti gusti  propria durere din cupa amaraciunii,inrtotdeauna te-am indemnat s-o faci caci doar asa ma puteai simti si pe mine,doar prin durere.in mod firesc evadam dupa printre lumi reci ostile si nu indrazneam sa zambim prea des…restul decurgea normal…cuvinte simple,priviri inocente,atingeri ce ne trada…dimineata imi simteam picioarele amortite de caldura ta,trtermuram toata si respiram parfumul mainilor tale.aveai un miros inca somnoros dupa o noapte cu prea multe vise.

Am invatat sa port masti:azi sunt goala maine rece,ieri am fost verde…Ai avut dreptate: e dureros noaptea cand imi dau jos falsul zambet si ajung sa ma privesc din exterior,din oglinda catre mine,ajung sa simt timpul cum mi se scurge prin vene,clipele imi raman in gat,iar umbra ta ma necajeste cumplit scaldandu-se in plansul meu k apoi,la sfarsit sa-si muste buzele de placere.m-am obisnuit sa ma descompun intr-un mare nimic,o mare minciuna.desi stiu ca suna sangeros adevarul este ca nu cunosc prea multe despre tine:esti in general o prezenta fara detalii iar in special un mare si ingenuu TU.Iarta-ma caci te-am cunoscut fara memorie,conditii sau ratiune,doar ca sa te pastrez aici oricat de acolo ai fi.Nu omit insa gramezile de cuvinte albastre ori geloziile absurde ce ni le-am ascuns reciproc dar nu le-am uitat si acum le numesc distante.Ele au ajuns argumentele perfect pentru un nou conflict in lumile noastre:ele au declansat lupta pentru noi,razboiul in care poti doar  sa alegi trecutul ori prezentul,viitorul ramane doar un mit.

Dar indiferent de ironiile de acum au ramas vii privirile care inca mai au puterea sa strige “Te iubesc!”ne-au inghetat  in poze amintirile si inca mai simtim marea intr-o piesa veche,tot ce a fost nu ar putea fi sters dar nici retrait.Ai ajuns sa-mi fii inger pastrat undeva acolo,departe de toti ceilati desi uneori iti intinzi aripile catre pamanteni, inca nu am reusit sa-ti explic cat de mult ma ranesc aripile tale. Toamna asta a fost un diferita mai lunga si mai trista,mai neinteleasa si rece in care tu ai fost vantul iar eu frunza tu muzica eu culoarea….desi am acceptat mult prea usor ca viata este viteza caci inca mai sangerez de dorul tau,desi stiu ca toate cuvintele mele se vor pierde printre zecile de pana acum va exista mereu o funza ruginie pe care sa scrie concluzia a tot ce a fost ”pentru cei mai multi eram doua bune prietene care nu-si gaseau locul pe lumea asta si numai cativa credeau sa stiu adevarul despre noi,dar noi eram singurelele care cunosteam adevarul adevarat,ca habar n-aveam defapt ce ni se intamplase…dar ca era ceva destul de frumos”

de numultumesc

Ma uit usor din dimensiunea asta trebuie sa o fac si pe asta. Aleg aceasta planeta ce ma imbie cu albastrul ei. Aici vreau sa ma nasc.
Vad lumina zilei si o privire iubitoare imi incalzeste sufletul. Apoi simt ceva nemaipomenit ceea mai tarziu am aflat ca se numeste imbratisare. Incep sa mi controlez copul firav inca si deabia pot merge. Alte suflete curioase la fel ca si mine ma gadila ma imping sau ma chinuie in ceea ce am aflat mai tarziu ca se numeste gradinita. Intr o zi acea privire iubitoare care am aflat ca ii apartine mamei nu a mai aparut. Iar eu am ramas privind cum toate privirile se sting. Mama uitase sa ma ia de la gradinita, nu  pot sa uit imbratisarea aceea care imi topise toata tristetea.
Apoi am invatat sa recit poezii, si o faceam chiar bine, zau ca da. Le simteam chemarea dincolo de cuvintele frumos insiruite cu sunete ingemanate.
Apoi soveja, tunurile demult dezafectate de inutilitatea lor, ma vad pe pajistea cu verde a muntelui, apoi lovit de o schiza iesind dintr o falie temporala si ma prefac ca mor.
Asa se termina si scoala unde subtire ca o trestie ce se leagana dar nu se rupe termin de zidit inca o treapta din evolutia pedepsei mele.
Ceva incepe sa ma atraga irezistibil, ochi, struguri, portocale, sunt acum fructe atat de prinse in valtoarea ce creste in aceasta inchisoare de carne si oase. La fel ca si un condamnat pe viata incepe sa mi placa inchisoarea cu toate corpurile ce se unduiesc in juru mi lasciv.
Primii pasi imperechiati si timizi, primele degete pline de curiozitate, primele buze sangerii ce im brazdeaza obrazul. Ochii aceia dezamagiti de lipsa mea de incredere se opresc acum pe bratele unui alt cersetor de imbratisari.
Imi adun bucatile sufletului meu si le asez in cartile ce le vad. Citesc fara oprire pana cand bratele mi se ingroasa, ochii capata acea  scaparare diabolica a cunoasterii iar sufletul cunoaste toate intamplarile fecioarelor muze din capitolele vietii mele.
Oare exista mai multe stele in univers decat litere in carti ? Pentru mine stele sunt mai putine, poate pentru ca nu am mai vazut cerul senin de ceva vreme.
Ma duc sa pun banii pe card, fratelui meu. Ne stim de cand recitam eu poezii si lui ii placea. Ochii lui mari bulbucati si negrii gangureau cand eu il strangeam in brate ; cu vocea mea rasunatoare reusii pentru o clipa sa fac sa tresara pe toti din sala ce ma priveam cu nesat sorbindu mi cuvintele care ii intrigau si ii faceau sa zica :
-Cine e acest tanar care ne vorbeste despre sensul vietii cu atata siguranta ? Cum poate el sa l contrazica pe creatorul acestui manual ?
Aceasta e tema mea de doctorat « Viata mea din alta viata « ! Ar trebuie sa stiu ceva despre ea chiar mai multe daca mi aduc bine aminte. Apropo de adus aminte ; trebuie sa plec….
La revedere stimati spectatori ai vietii mele ! La revedere viata !

de arv

Si inca odata ma las ingropata in ruginiu,tacere de toamna,gust de tacere,viata fara gust….ma trezesc culcata langa palma ta si iti impor o clipa,inca odata imi esti dumnezeu,esti si tu si eu,daca as putea mi-as vinde sufletul pentru un minut limpede din tine,macar ca atunci cand voi reveni goala,fara suflet sau memorie va trebui sa ma murdaresc si eu de credinta lor absurda.In tot maratonul timpului graba  mea este prea deprimanta ca sa poata fii sustinuta de nimic,am nevoie de tine ca sa ma umilesti de nestiinta sa ma iubesti in 2 cuvinte,sa ma saruti in 3 randuri.cat de repede trebuie sa alerg doar ca sa stau in loc?unde ma pot ascunde de ziua de maine???mana ta si o privire de dincolo de cer  inca ustura,doare tot ce aveam,plang pentru tot ce am.durerea preda durere.Am invatat ca uneori viata se defineste doar prin ura,prin ura nascuta din prezenta absentei tale
Uneori ma arde apa rece,dimineatza,la dus,cand inca iti simt chipul langa mine,in oglinda,schitat pana la ultimul detaliu ca intr-un tablou vechi de nunta.Ma inciudez grozav cand ma intorc si imi gasesc perna asteptand sa fie strivita sub obrazul tau,imi pare cea mai cumplita asteptare.prezenta ta este un film intrerupt de tot felul de ganduri,iar scenele se transforma in fotografii alb-negru la fel ca sufletul meu,soarele devine patrat la fel ca privirea ta ……….
Fara tine, am inceput sa fac lucruri fara prea multe intelesuri, lucruri banale si prostesti,in curand o sa ajung ca si ei,normala si incapabila sa ating vreodata apogeul vre-unei lumi speciale.iarta-ma ca te-am rapit din odaia fiintei tale caci desi strimta,pavata de nonculori contrastante este calda si este a ta,insa am nevoie de o umbra din trecut ca sa raman cum am fost iar tu esti singurul talisman pe care l-am primit vreodata,tu ai puteri magice,tu ma poti transforma in mine oricand,oricum,oriunde….m-am obisnuit sa te caut duminica in autobuz pentru ca acolo s-au ingramadit toate concluziile amintirilor noastre,defapt te astept,cautarea inseamna razboi iar eu nu stiu sa lupt.ma las uitat deseori la fereastra si caut chipuri cunoscute printre trecatorii de pe stazii.ma las uitat acolo si ma plimb prin tot orasul  cu mintea goala si fluturi in stomac.intepenesc pe un scaun mult prea uzat din prea mult dor si indraznesc sa eliberez trtristeti pentrru fiecare bucurie de-a lorsub forma de protest.de ce mai exisat zambete daca trebuie sa plangem pentrtu ele?si totushi…daca nu ar exista treptele fericirii ar fii o imensa plictiseala dar am fii scutiti de lacrimi.

de numultumesc

Acestia sunt anii in care nu putem fi altfel decat ingrati, in care nu trebuie sa fim altfel decat ingrati! Ce, vrei sa infaptuiesti o lume noua? Vrei sa ne schimbi? Stiu care i raspunsul tau, asha ca iti spun  ca as sta cu placere in cazanul cu smoala daca as sti ca tu m ai bagat acolo.

          Observ ca judeci  teribilismul, ca-l condamni. Nu exista adolescenta fara teribilism..si cei care neaga asta. dau dovada d cea mai atroce forma a sa..e o stare prin care trebuie sa treci, tocmai pentru a o judeca mai tarziu, cum poate si u o sa ti judeci peste ani ideile din acest articol.

           Si pana la urma cred ca blogul e mai mult despre tine, nu despre adolescenti. TU, cavaler atotputernic ce pune ordine in randul tinerilor mustind a a estrogen si testosteron, a hormoni fierbinti, asteptand sa gaseasca un orificiu in care sa s reverse in placere orgasmica.

Si pana la urma care e problema daca asa e? Nu suntem cu totii pana la urma niste animale?  Sa ne comportam ca atare, macar in adolescenta. Sa lasam animalitatea din noi sa ne cucereasca si sa ne conduca. Sa tip, sa njur , sa traiesc momentul chiar daca nu stiu ce i ala dupa cum bine zici.  SA FAC DE TOATE PT TOTI, CU TOTI!!!!!!!!!!!!Eu iubesc adolescentii pe care u ii condamni. Ii urasc pe cei care nu sunt ingrati, lenesi si crepusculari in spirit. Ii urasc pe cei ce sunt substante amorfe, carnuri amortite, minti virgine, trupuri neframantate de altele, guri pure, suflete curate.Ii vreau pe cei murdari, pe cei patrunsi de lume, p cei spurcati, pe cei ce gusta lumea in fiecare zi, pe cei cu idei, pe cei ce simt, pe cei ce experimenteaza iar si iar si iar si orice si orice si orice… 
Si tu vrei sa ne purifici?Vrei sa ne mantuiesti?Vrei sa ne arati calea? 

NU, MULTUMESC.Mi-o voi cauta singura.

 P S  Si vreau sa fiu o diavolitza ca sa stiu sa fiu inger mai tarziu; si vreau sa fiu perversa, vreau sa simt raul, ca apoi sa stiu cu cine am de luptat.Si vreau sa ma simt..mereu..si mereu..si mereu…

Astept un contracontraarticol pe masura ta, Radu.

Sa incerc sa imi expun clar si concis situatia.
In urma unui control mai detaliat, facut din pricini obiective (nu le pot enumera insa aici) am descoperit ca am urmatoarele probleme:
1. Imi pica parul mai des decit ar trebui.
2. Unul dintre ochi are +0.25 dioptrie.
3.Gingiile mele sangereaza mult prea usor, osul dentar se retrage, cauza din care mai toti dintii sunt mai sensibili si chiar se clatina
4.Sunt racit, cu un fel de gripa din aia mutanta din cauza carea tusesc continuu, imi curgea nasul ca la robinet si ma dureau toti muschii de parca m-ar fi batut careva.
5.Inceput de sinuzita
6.Carenta de minerale esentiale (hipocalcemie, anemie, lipsa de Mg – adica magneziu).
7.Carenta de vitamine B si probabil C.
8.Imunitate scazuta…probabil din cauza a ceva de mai sus.
9.Probleme la vertebrele lombare (inceput de spondiloza cervicala).
10.Reactie alergica severa la praf si acarieni.
11.Astm bronsic alergic
12.Nustiuce dilatatie a stomacului din cauza consumului exagerat de lichide.
13.Oaresice probleme la vezica urinara datorata tot consumullui exagerat de lichide
14.Dureri difuze la incheieturi…banuiesc de la lipsa de calciu
15.Predispozitie spre depresie (cred si eu dupa cele de mai sus).
16.Unele simptome de oboseala cronica, iritabilitate, lipsa concentrarii.
17.O usoara aritmie pe fondul oboselii sau de la suflu sistolic…cind eram mai mic ma vrajeau ca de la crestere…acum am crescut…si?
18.Scolioza in S.
19.Tendinta spre obezitate.

Astea fiind zise hai sa le analizam pe rand, dupa cauza si remedii:
1.Dispozitia spre chelie…unii zic ca ar fi genetic(nu e cazul meu)..altii(carora le dau dreptate) zic ca ar fi posibil din cauza unor carente de minerale. Deci iau eu mineralele si rezolvam
2.Ochii…astia probabil suporta cu greu cele 8 ore de servici +1-2 pe acasa…0.25 dioptrie cica e putin…se vindeca de la sine daca nu fortez…am scapat si de asta.
3.Paradontoza,carii si alte alea…sau cum le-o fi zicand…se rezolva…am o pasta de dinti cu un gust nasparliu care cica face minuni (un fel de sarat dulceag…daca va intrebati cum adica), si o apa de gura cu un gust puternic mentolat…dar cind zic puternic…asa e…(are in schimb efect secundar ca te face sa nu mai simti gustul sarat..cred ca de asta au combinat-o astia cu pasta de dinti, mari doctorii astia domle…mari de tot). Cica mi se trage de la alimentatie corespunzatoare…contactul indelungat cu sucuri dulci si pline de chimicale au acest efect spectaculos.
4.Raceala…asta trebuie sa treaca…doar ca medicamentele ce le-am luat combinate cica au dat-o in efect psihotrop…fain tare..is drogat pe romaneste…dar mie imi place…insa asta e alta poveste.
5.Sinuzita – asta cere tratament complex, plin de efecte secundare..si nici nu garanteaza efectul pe termen lung…deci…o lasam in plata domnului..doar nu am auzit pina acum pe nimeni care sa fi murit din cauza sinuzitei. Cauza-necunoscute, tratament alopat prea riscant, mai merge o inhalatie cu combinatie de ulei de menta si eucalipt din cand in cand ca adjuvant.
6.Carente de minerale..asta e simplu..iau mineralele si s-a rezolvat. Asta cica ar fi tot de la un mod de hranire neadecvat…deci pizza si coca cola nu sunt o combinatie ideala.
7.Lipsa de vitamine – astia au ceva cu mine…e tot de la hranire neadecvata…..hmmm!
8.Imunitate scazuta – asta e de la lipsa de vitamine si minerale…deci luam alea si am scapat…bine ca nu da nimeni vina pe mine si aici.
9.Inceput de cocoasa…aka spondiloza cervicala in citiva ani….eu sper zeci…ei zic ca nu…asta vine de la faptul ca stau cocoshat la calculator…..deci asta face rau domnule…se rezolva prin atitudine corecta in fata calculatorului si gimnastica medicala. Hmm…complicat!
10.Alergie la praf si acarieni(astia fiind un fel de paianjeni mici intilniti peste tot) . Adica trebuie eu sa ma feresc de locurile care au praf de casa si / sau pe care se pot pune acarieni…pai cum vine asta nenea doctorul…unde sa traiesc intr-un glob de sticla?
11.Astm bronsic alergic….tratat la timp trece…adica in copilarie…pe mine ca mai supara din cand in cand…dar astept sa treaca singur..sau il mai ajut cu un bronhodilatator.
12. Consum exagerat de lichide….adica 6 litri de cola pe zi e prea mult sau ce? Norocul meu ca incerc sa ma las…deabia daca mai bag 1 litru pe zi….progresam.
13. Ca si mai sus…renuntam pe cat posibil la suc…si poate se rezolva. Sa pun insa si in practica ideea.
14. Incheieturile…asta poate sa fie de la lipsa de minerale, sau de la prea mult tastat, sau de la ambele…luam minerale…si speram sa fe de la lipsa lor.
15.Hmm…depresie…asta nu suna bine deloc….dar…ce stim noi…pate trece daca nu o bagam in seama.
16.Oboseala asta e urmarea la faptul ca nu ma odihnesc….dorm prea putin….si asa mai departe…odata ce imi fac un program adecvat de odihna…e posibil sa imi revin
17.Idem punctul 16. Alta cauza ar fi ca m-am nascut asa…deci…nu se mai face nimic…decit sa am grija…
18.Scolioza….asta mi se trage de la ghiozdanul ala greu din clasele 1-4…sunt mai mult ca sigur……se recomanda….surpriza…gimnastica medicala.
19.Ma ingras adica….de la ce…haha….pai e simplu..lipsa de vitamine, minerale, alimentatie nesanatoasa, program neregulat de somn si..poate de la aia 5-6 litri de cola zilnici…

Concluzie: Pentru a evita problemele de mai sus si a atinge venerabila varsta de 100 (una suta) ani…trebuie sa:
a) ma odihnesc corespunzator (8-9 ore somn de preferat in intervalele 22-7)
b) renuntarea cat mai urgenta la consumul de sucuri gen cola, inlocuirea lor cu apa plata sau sucuri naturale(din alea stoarse din fruncte…nu Prigat si compania)
c) un mod de hranire adecvat si echilibrat, care sa asigure necesarul zilnic de proteine, glucide, lipide, minerale si vitamine.
d) gimnastica medicala care sa indrepte cocoasa si alte neajunsuri si sa ma faca sa arat precum marii actori de succes(aka Jean Van Damme, Bruce Lee…etc)

E relativ simplu…asa ca….promit sa ma apuc de treaba…dar nu de azi…de miine…ca doar cite se pot intimpla in inca o zi…

de Varu’

A fost o data un om caruia ii placea sa fie recunoscut pentru ceea ce este. Din pacate nimeni nu-l intelegea, nimeni nu-l aprecia si nimeni nu-l recunostea pentru ceea ce era. Atunci si-a pus toata vointa in a-si realiza visul: sa fie placut, apreciat si recunoscut. A inceput sa-si schimbe hainele, atitudinea, vorba, muzica. Lumea a inceput sa-l placa, sa-l stie, sa-l recunoasca, sa vorbeasca cu si despre el. Si totusi… A devenit asa de bun incat putea, daca vroia sa se imprieteneasca cu oricine si sa fie placut. A devenit un cameleon. Si-a desavarsit visul, si totusi… era asa de bun sa-si schimbe culoarea incat a uitat proria-si culoare, era asa de bun in a-si schimba gandurile dupa cei din jur incat si-a uitat propriile ganduri, era mai singur ca niciodata dar lumea il placea si era recunoscut…Ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa se indeplinesca asa ca ai grija cu cine te (re)cunoaste.

de Arch

In ziua de azi adolescentul roman e ipocrit, prost crescut, “cel mai matur”, deviat, crepuscular in spirit, lenes si ingrat. Jumate scriu cu “mey” si “bn” si jumate cu roz. Stiu stiu sa nu i punem pe toti la gramada ca sunt si exceptii; e uite ca i pun si pe exceptii.Toti sunt underground, unii se dau loviti, altii se dau raniti, altii muncesc atat de mult, unii sunt coplesiti de pregatiri; Vai v as pune pe toti intr un cazan cu zmoala si nu cred ca ar fi mare pierdere; Daca as fi diavolul m as bucura nespus acum sa vad toti adolescentii lucrand pentru mine. Nici macar nu cred ca mai conteaza, ce e corect, legea universala, cateodata as scoate sabia vantului de miaza-noapte si as trece prin ea tot spiritul adolescentin din ziua de azi. Si apoi ne intrebam. Cum va arata lumea peste 10 ani ?Eu va intreb care lume? Cateodata ma intreb ce naiba ma intereseaza daca toti injura fara sens, pai asta inseamna ca e plina de neputinta lumea lor. Se traieste momentul dar nu stiu ce e aia moment. Cei care au o farama de cunostinta o au degeaba, fiindu le frica sa nu greseasca.Trandafirul ofilit si spinos al spiritului adolescentin se ofileste continuu in pamantul cunoasterii lor. Singurul lucru care ii face
sa fie umani este “dragostea” ce si o arata unul altuia, vulgar si desfranat.

de ARV

Am auzit azi cum ca un moldoveam de-al nostru a castigat zilele trecute la loterie 1,6 milioane dolari adica aproximativ 44,8 miliarde lei(vechi)

Si ma gandeam ce as face eu cu ei.

Sa incep asa:
1.O casuta cu 8 camere si garaj – 3.700 milioane
2.Un Volkswagen cum as vrea eu – 780 milioane
3.Ansamblu de firme – internet cafe, sala culturism, lacto-bar – 3.450 milioane
4.Casa la Costinesti – 1.600 milioane
5.Zece bucati apartamente in Bucuresti 20.000 milioane
6.O fundatie pentru triere,testare,consiliere copii supradotati sa zicem – 1.200 milioane
7.Excursie in Paris, Venetia, Roma, Egipt, Marele Zid, Monte Carlo – 500 milioane
8.Ferma de animale pentru tata la tara – 3000 milioane

Adica in total :34.23 miliarde….
Restul de 10.57 miliarde l-as imparti la mama,tata (2,5 miliarde pt fiecare) si frate-meu(care ar lua 5,57 miliarde ca e mai tanar si are nevoie)

Un mic calcul rezulta cum ca si dupa ce ultimul leut a fost cheltuit as avea un profit lunar de 118 milioane lunar. Cred ca m-as descurca. Voi cum ati proceda?

de Varu’

Ma holbez la ecranul asta… e tarziu si sunt trista!
Suna a jurnal inceputul asta! Patetic,da…Ce e defapt tristetez pentru mine? In afara de o stare demna de rusine si daunatoare ,e o nebuloasa! Eu ma pierd in tristetze…e un abis,un concept a carei corespondent nu il gasesc in minte !
Ti s-a intamplat vreodata sa incerci sa maresti imagini in minte?
Mie da!
Uite…gandeste-te : la univers! Dar nu direct…gandeste-te la o casa,un oras,o campie,un continent,planeta noastra ,sistemul solar… Nu te sperie conceptul asta? Daca nu inseamna ca,evident, nu il percepi ca mine!Pentru mine…frica de univers este…un gen de agorafobie(dak nu gresesc termenul) insa nu se refera numai la ideea de spatiu…E doar frica de abstract! Eu ma simt la fel cum se simt unii cand privesc marea noaptea…cand nu mai distingi linia orizontului si auzi sunetul valurilor pe fundal!
Uite…am gasit! Pt mine tristetzea asta e —-abstractul! Si inseamna frica.
Tocmai d aia fug d ea.Incerc sa o evit pe cat pot cu un soi d narcotice (a se lua in calcul numai sensul figurat !) care …amelioreaza dar nu vindeca! Si asha…nu ma distantzez niciodata! Raman undeva la margine…gata gata sa pic  inauntru! Dar exista mereu un fir d par d care sa ma agatz…
Si asha trece o alta zi…
O luna
Un an
Un secol
Si iar ma pierd ………………….

de Mileena

Anotimpul preferat, primavara, luna cea mai indragita, mai, o zi frumoasa cu un soare bland, care nu prevestea nici pe departe ce urma sa se intample, cum avea sa”se plimbe” pe grila sentimentelor, de la minus, la plus infinit.
“Daca e mai mult de o colega, daca s-a schimbat ceva cu sentimenele tale, te rog din tot sufletuzelul meu sa fii cinstit cu mine,asa e corect, stii ca am dreptul sa stiu”, si apoi un sms sec “DA”, dupa ce cu 2 zile inainte o luase in brate, a mangaiat-o pe par si a strans-o la piept, jurandu-i ca nimic nu s-a schimbat. In momentul acela, TOATA viata i s-a inchis, a simtit ca s-a afundat in cel mai negru si infinit gol; sufletul i s-a stins pur si simplu, si luminitza din ochi, care alta data stralucea de bucurie, de inocenta, a disparut. A fost momentul in care a simtit pt prima data disperare… Ar fi putut jura pe sufletul ei, ca niciodata el nu ar rani-o, dar…
In noaptea imediat umatoare, avea loc nunta celor mai buni prieteni, deci, impreuna iara…dar pentru ultima data.
A fost cea mai lunga noapte, in care ea a trecut de la cel mai disperat planset, la cel mai plin de viata dans, de la cea mai mare durere in suflet la cele mai sincere urari de fericire, de la cea mai mare durere de stomac, la cel mai mare pahar de whiskey sec.
Credea ca tot a lui e, s-a apropiat de ea si cu un gest de posesivitate a smucit-o catre el, a strans-o puternic in brate, dar nu ca un indragostit, ci ca un copil care urma sa isi piarda jucaria preferata.Atunci, pentru prima data in viata, in ochii ei, se infatisa un strain transpirat, care mirosea a alcool, care nu se mai regasea deloc in ceea ce odata fusese EL.
Dimineata…la ea in scara…”ma bucur sincer, ca ai venit cu mine” iar ea fara vlaga “si eu ma bucur ca am mers” si a luat-o in brate, dar ea nu il mai simtea.In secunda imediat urmatoare, a intors spatele si a inceput sa urce scarile, si treapta cu treapta devenea tot mai constienta de de sfarsit, acceptand realitate,oricat de dureros era.Desi privirea lui ii ardea spatele, ea tot urca, impunand picioarelor sa puna pas langa pas, interzicand ochilor sa se mai intoarca macar o data…
Au urmat oceane de lacrimi, care nu cadeau pe umarul nimanui, nopti intregi de cosmaruri, de nesomn, de disperare, cele mai negre idei, cele mai multe tzigari, cele mai mari incertitudini.
Dupa mult timp, stand singura pe malul marii, a deschis in sfarsit ochii, si a vazut cate lucruri frumoase o inconjurau. Speranta, pana atunci incuiata intr-un coltishor mic, reusise sa supravietuiasca. Acum crestea, si ii dadea putere sa lupte mai departe, sa nu se opreasca pana nu isi gaseste fericirea.
Din acea zi, viata e frumoasa, iar cautarea…nu s-a sfarsit.Poate nu se va sfarsi niciodata, dar asta e tot farmecul. Nu degeaba se spune ca “drumul spre fericire e FERICIREA”.
Acum…zambesc 

de Life_Beat