B12&company finest

Ma uit usor din dimensiunea asta trebuie sa o fac si pe asta. Aleg aceasta planeta ce ma imbie cu albastrul ei. Aici vreau sa ma nasc.
Vad lumina zilei si o privire iubitoare imi incalzeste sufletul. Apoi simt ceva nemaipomenit ceea mai tarziu am aflat ca se numeste imbratisare. Incep sa mi controlez copul firav inca si deabia pot merge. Alte suflete curioase la fel ca si mine ma gadila ma imping sau ma chinuie in ceea ce am aflat mai tarziu ca se numeste gradinita. Intr o zi acea privire iubitoare care am aflat ca ii apartine mamei nu a mai aparut. Iar eu am ramas privind cum toate privirile se sting. Mama uitase sa ma ia de la gradinita, nu  pot sa uit imbratisarea aceea care imi topise toata tristetea.
Apoi am invatat sa recit poezii, si o faceam chiar bine, zau ca da. Le simteam chemarea dincolo de cuvintele frumos insiruite cu sunete ingemanate.
Apoi soveja, tunurile demult dezafectate de inutilitatea lor, ma vad pe pajistea cu verde a muntelui, apoi lovit de o schiza iesind dintr o falie temporala si ma prefac ca mor.
Asa se termina si scoala unde subtire ca o trestie ce se leagana dar nu se rupe termin de zidit inca o treapta din evolutia pedepsei mele.
Ceva incepe sa ma atraga irezistibil, ochi, struguri, portocale, sunt acum fructe atat de prinse in valtoarea ce creste in aceasta inchisoare de carne si oase. La fel ca si un condamnat pe viata incepe sa mi placa inchisoarea cu toate corpurile ce se unduiesc in juru mi lasciv.
Primii pasi imperechiati si timizi, primele degete pline de curiozitate, primele buze sangerii ce im brazdeaza obrazul. Ochii aceia dezamagiti de lipsa mea de incredere se opresc acum pe bratele unui alt cersetor de imbratisari.
Imi adun bucatile sufletului meu si le asez in cartile ce le vad. Citesc fara oprire pana cand bratele mi se ingroasa, ochii capata acea  scaparare diabolica a cunoasterii iar sufletul cunoaste toate intamplarile fecioarelor muze din capitolele vietii mele.
Oare exista mai multe stele in univers decat litere in carti ? Pentru mine stele sunt mai putine, poate pentru ca nu am mai vazut cerul senin de ceva vreme.
Ma duc sa pun banii pe card, fratelui meu. Ne stim de cand recitam eu poezii si lui ii placea. Ochii lui mari bulbucati si negrii gangureau cand eu il strangeam in brate ; cu vocea mea rasunatoare reusii pentru o clipa sa fac sa tresara pe toti din sala ce ma priveam cu nesat sorbindu mi cuvintele care ii intrigau si ii faceau sa zica :
-Cine e acest tanar care ne vorbeste despre sensul vietii cu atata siguranta ? Cum poate el sa l contrazica pe creatorul acestui manual ?
Aceasta e tema mea de doctorat « Viata mea din alta viata « ! Ar trebuie sa stiu ceva despre ea chiar mai multe daca mi aduc bine aminte. Apropo de adus aminte ; trebuie sa plec….
La revedere stimati spectatori ai vietii mele ! La revedere viata !

de arv